Căderea părului este una dintre cauzele frecvente pentru vizitele la dermatolog și adesea are un impact semnificativ asupra psihicului pacientului. Această problemă afectează atât femeile, cât și bărbații, iar în anumite cazuri poate fi chiar un simptom al unei afecțiuni medicale nediagnosticate în organism – din acest motiv orice stare neobișnuită și prelungită a părului nu trebuie neglijată, ci monitorizată și investigată corect la timp.
Scalpul uman are în medie aproximativ 100 000 de foliculi de păr – acesta este termenul medical pe care îl folosim pentru a desemna rădăcinile firelor de păr. Ciclu de viață al firului de păr este practic un proces în mai multe etape: o perioadă activă, când părul crește (faza anagenă), urmată de perioade de inactivitate, când creșterea se oprește – faza catagenă (regresie) și faza telogenă (odihnă). Ciclul se încheie cu căderea sau desprinderea firului de păr.
În condiții normale, la un scalp sănătos, în același moment 80 până la 90% din foliculii de păr sunt în faza anagenă, iar doar 10 până la 20% – în faza telogenă. Aceasta înseamnă că firele de păr din acești foliculi se reînnoiesc periodic, considerându-se normal să se piardă între 50 și 100 de fire pe zi.
Dacă se observă o cădere mai intensă a părului sau pete fără păr, dacă scalpul este inflamat și mâncărime, cu scuame și cruste, se poate suspecta prezența unui proces patologic activ – adică starea probabil se datorează unei boli. În acest caz, dermatologul poate recomanda investigații suplimentare prin diverse analize de sânge, trichoscopie sau – mai rar – poate efectua o biopsie.
Efluviumul telogen acut este o cădere difuză a părului – afectează uniform întregul scalp și de obicei se datorează unui stres fizic sau psihic semnificativ. Un astfel de stres provoacă modificări în metabolismul foliculului de păr, ceea ce duce la instalarea prematură a fazei telogene și, prin urmare, la inactivitatea foliculului. Definiția acestui diagnostic presupune că peste 20% din foliculii de păr ai scalpului sunt inactivi într-un anumit moment.
Cel mai frecvent, efluviumul telogen este cauzat de stresul psihic zilnic, dar este obișnuit să fie observat și după o operație, o infecție sistemică, naștere sau în timpul alăptării. Starea poate fi legată și de afecțiuni ale glandei tiroide, dietă drastică, pierdere în greutate, anemie, deficit de vitamine sau tratament cu anumite medicamente. Căderea accentuată a părului apare de obicei la aproximativ 3 până la 4 luni după evenimentul declanșator și procesul poate dura chiar câteva luni. Scalpul nu prezintă semne de inflamație și nu apar pete vizibile de chelie. Din fericire, acest tip de cădere a părului este temporar – se oprește de la sine când stresul nu mai este prezent, iar apoi părul se regenerează.
Alopecia androgenetică este mai frecventă la bărbați, dar poate afecta și femeile după menopauză sau pe cele cu tulburări hormonale. Deseori asociată cu chelia, această cădere a părului se caracterizează prin subțierea sau chiar pierderea completă a părului în zona frunții, tâmplelor sau vârfului capului. Cu excepția cazului în care apare la o femeie tânără, alopecia androgenetică nu indică o problemă gravă de sănătate, ci mai degrabă o predispoziție ereditară. Părul este sensibil la acțiunea hormonilor – în special la acțiunea testosteronului, hormonul masculin, care însă este produs în cantități mici și în corpul femeii. În piele se găsește o enzimă numită 5-alfa-reductază, responsabilă pentru transformarea testosteronului din sânge în așa-numitul DHT (dihidrotestosteron), un hormon activ cu puternice proprietăți androgenice. În ceea ce privește părul, DHT are un rol dublu: pe de o parte, este responsabil pentru pierderea părului de pe scalp, iar pe de altă parte – stimulează creșterea și îngroșarea firelor de păr de pe față și corp.
Acest tip specific de alopecie se dezvoltă treptat pe parcursul mai multor ani. Nu se observă o cădere bruscă și abundentă a părului, ci mai degrabă o subțiere progresivă – acest lucru se explică prin efectul DHT, care determină micșorarea foliculilor de păr, ceea ce duce la o fază de creștere mai scurtă și, în final, la fire de păr mai moi și mai subțiri, care în timp dispar complet.
Vindecarea completă a alopeciei androgenetice nu există, dar unele metode terapeutice pot încetini progresia acesteia. Desigur, cu cât boala este diagnosticată și tratată mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune.
Alopecia de tracțiune este o cădere localizată a părului, de obicei în zona tâmplelor sau frunții, cauzată de întinderea puternică a părului în aceste zone – fie din cauza coafurilor strânse, fie din cauza purtării prelungite a extensiilor de păr.
Alopecia areata sau pelada este o boală autoimună în care celulele sistemului imunitar atacă și distrug foliculii de păr. Ca și în cazul majorității afecțiunilor autoimune, cauzele acestei boli nu sunt pe deplin cercetate, dar se consideră că stresul psihic (emoțional) joacă un rol principal în acest proces. Pacientul diagnosticat cu alopecia areata trebuie investigat și pentru alte boli autoimune, deoarece se știe că unele dintre acestea se pot dezvolta simultan, uneori chiar fără manifestări vizibile.
Imaginea clinică a acestui tip de alopecie este reprezentată de pete rotunde, complet lipsite de păr, răspândite pe scalp, sprâncene sau bărbie. De cele mai multe ori au dimensiunea unei monede, dar în cazuri mai grave pot duce la pierderea întregului păr de pe scalp și chiar de pe corp.
Alopecia cicatricială (cicatricială) este o formă rară și potențial ireversibilă de cădere a părului, cauzată de factori autoimuni, inflamatori sau infecțioși. În aceste cazuri, pe scalp se observă semne de inflamație, cruste și mâncărime sau senzație de arsură. Aceste stări trebuie diagnosticate corect de dermatolog și tratate la timp, pentru a evita pierderea permanentă a foliculilor de păr.
Protocoalele de tratament pentru căderea părului sunt complexe și diferă în funcție de tipul alopeciei. Dacă se identifică o altă afecțiune medicală ca fiind cauza principală a pierderii părului, aceasta trebuie tratată cu prioritate. Stresul psihic joacă un rol important în multe cazuri de alopecie, iar măsurile pentru combaterea lui sunt foarte importante. Alopecia cauzată de factori autoimuni sau inflamatori necesită tratament atât intern, cât și extern, sub stricta supraveghere medicală a dermatologului.
Protocoalele terapeutice combină de obicei substanțe active care stimulează circulația locală a sângelui, reduc inflamația, echilibrează acțiunea hormonilor în piele, sprijină refacerea țesuturilor, hrănesc și întăresc foliculul de păr. Cele mai frecvente ingrediente active din produsele împotriva căderii părului sunt minoxidil, capsaicină, cofeină, pantenol, vitamine din grupa B. Când tratamentul local nu dă rezultatul dorit, se prescriu medicamente pentru administrare orală, precum și tratament adjuvant.
Dr. Alexandra Bațani,
Dermatolog
Clinica DermaExpert, București
Căderea părului
Căderea părului este una dintre cauzele frecvente pentru vizitele la dermatolog și adesea are un impact semnificativ asupra psihicului pacientului. Această problemă afectează atât femeile, cât și bărbații, iar în anumite cazuri poate fi chiar un simptom al unei afecțiuni medicale nediagnosticate în organism – din acest motiv orice stare neobișnuită și prelungită a părului nu trebuie neglijată, ci monitorizată și investigată corect la timp.
Scalpul uman are în medie aproximativ 100 000 de foliculi de păr – acesta este termenul medical pe care îl folosim pentru a desemna rădăcinile firelor de păr. Ciclu de viață al firului de păr este practic un proces în mai multe etape: o perioadă activă, când părul crește (faza anagenă), urmată de perioade de inactivitate, când creșterea se oprește – faza catagenă (regresie) și faza telogenă (odihnă). Ciclul se încheie cu căderea sau desprinderea firului de păr.
În condiții normale, la un scalp sănătos, în același moment 80 până la 90% din foliculii de păr sunt în faza anagenă, iar doar 10 până la 20% – în faza telogenă. Aceasta înseamnă că firele de păr din acești foliculi se reînnoiesc periodic, considerându-se normal să se piardă între 50 și 100 de fire pe zi.
Dacă se observă o cădere mai intensă a părului sau pete fără păr, dacă scalpul este inflamat și mâncărime, cu scuame și cruste, se poate suspecta prezența unui proces patologic activ – adică starea probabil se datorează unei boli. În acest caz, dermatologul poate recomanda investigații suplimentare prin diverse analize de sânge, trichoscopie sau – mai rar – poate efectua o biopsie.
Efluviumul telogen acut este o cădere difuză a părului – afectează uniform întregul scalp și de obicei se datorează unui stres fizic sau psihic semnificativ. Un astfel de stres provoacă modificări în metabolismul foliculului de păr, ceea ce duce la instalarea prematură a fazei telogene și, prin urmare, la inactivitatea foliculului. Definiția acestui diagnostic presupune că peste 20% din foliculii de păr ai scalpului sunt inactivi într-un anumit moment.
Cel mai frecvent, efluviumul telogen este cauzat de stresul psihic zilnic, dar este obișnuit să fie observat și după o operație, o infecție sistemică, naștere sau în timpul alăptării. Starea poate fi legată și de afecțiuni ale glandei tiroide, dietă drastică, pierdere în greutate, anemie, deficit de vitamine sau tratament cu anumite medicamente. Căderea accentuată a părului apare de obicei la aproximativ 3 până la 4 luni după evenimentul declanșator și procesul poate dura chiar câteva luni. Scalpul nu prezintă semne de inflamație și nu apar pete vizibile de chelie. Din fericire, acest tip de cădere a părului este temporar – se oprește de la sine când stresul nu mai este prezent, iar apoi părul se regenerează.
Alopecia androgenetică este mai frecventă la bărbați, dar poate afecta și femeile după menopauză sau pe cele cu tulburări hormonale. Deseori asociată cu chelia, această cădere a părului se caracterizează prin subțierea sau chiar pierderea completă a părului în zona frunții, tâmplelor sau vârfului capului. Cu excepția cazului în care apare la o femeie tânără, alopecia androgenetică nu indică o problemă gravă de sănătate, ci mai degrabă o predispoziție ereditară. Părul este sensibil la acțiunea hormonilor – în special la acțiunea testosteronului, hormonul masculin, care însă este produs în cantități mici și în corpul femeii. În piele se găsește o enzimă numită 5-alfa-reductază, responsabilă pentru transformarea testosteronului din sânge în așa-numitul DHT (dihidrotestosteron), un hormon activ cu puternice proprietăți androgenice. În ceea ce privește părul, DHT are un rol dublu: pe de o parte, este responsabil pentru pierderea părului de pe scalp, iar pe de altă parte – stimulează creșterea și îngroșarea firelor de păr de pe față și corp.
Acest tip specific de alopecie se dezvoltă treptat pe parcursul mai multor ani. Nu se observă o cădere bruscă și abundentă a părului, ci mai degrabă o subțiere progresivă – acest lucru se explică prin efectul DHT, care determină micșorarea foliculilor de păr, ceea ce duce la o fază de creștere mai scurtă și, în final, la fire de păr mai moi și mai subțiri, care în timp dispar complet.
Vindecarea completă a alopeciei androgenetice nu există, dar unele metode terapeutice pot încetini progresia acesteia. Desigur, cu cât boala este diagnosticată și tratată mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune.
Alopecia de tracțiune este o cădere localizată a părului, de obicei în zona tâmplelor sau frunții, cauzată de întinderea puternică a părului în aceste zone – fie din cauza coafurilor strânse, fie din cauza purtării prelungite a extensiilor de păr.
Alopecia areata sau pelada este o boală autoimună în care celulele sistemului imunitar atacă și distrug foliculii de păr. Ca și în cazul majorității afecțiunilor autoimune, cauzele acestei boli nu sunt pe deplin cercetate, dar se consideră că stresul psihic (emoțional) joacă un rol principal în acest proces. Pacientul diagnosticat cu alopecia areata trebuie investigat și pentru alte boli autoimune, deoarece se știe că unele dintre acestea se pot dezvolta simultan, uneori chiar fără manifestări vizibile.
Imaginea clinică a acestui tip de alopecie este reprezentată de pete rotunde, complet lipsite de păr, răspândite pe scalp, sprâncene sau bărbie. De cele mai multe ori au dimensiunea unei monede, dar în cazuri mai grave pot duce la pierderea întregului păr de pe scalp și chiar de pe corp.
Alopecia cicatricială (cicatricială) este o formă rară și potențial ireversibilă de cădere a părului, cauzată de factori autoimuni, inflamatori sau infecțioși. În aceste cazuri, pe scalp se observă semne de inflamație, cruste și mâncărime sau senzație de arsură. Aceste stări trebuie diagnosticate corect de dermatolog și tratate la timp, pentru a evita pierderea permanentă a foliculilor de păr.
Protocoalele de tratament pentru căderea părului sunt complexe și diferă în funcție de tipul alopeciei. Dacă se identifică o altă afecțiune medicală ca fiind cauza principală a pierderii părului, aceasta trebuie tratată cu prioritate. Stresul psihic joacă un rol important în multe cazuri de alopecie, iar măsurile pentru combaterea lui sunt foarte importante. Alopecia cauzată de factori autoimuni sau inflamatori necesită tratament atât intern, cât și extern, sub stricta supraveghere medicală a dermatologului.
Protocoalele terapeutice combină de obicei substanțe active care stimulează circulația locală a sângelui, reduc inflamația, echilibrează acțiunea hormonilor în piele, sprijină refacerea țesuturilor, hrănesc și întăresc foliculul de păr. Cele mai frecvente ingrediente active din produsele împotriva căderii părului sunt minoxidil, capsaicină, cofeină, pantenol, vitamine din grupa B. Când tratamentul local nu dă rezultatul dorit, se prescriu medicamente pentru administrare orală, precum și tratament adjuvant.
Dr. Alexandra Bațani,
Dermatolog
Clinica DermaExpert, București