Dermatita atopică, cunoscută și sub denumirea de eczemă, este cea mai frecventă afecțiune inflamatorie a pielii la sugari și copii și se manifestă prin eritem (înroșire), piele uscată și crăpată cu mâncărime intensă. Apare cel mai frecvent în copilărie, până la vârsta de 5 ani – se consideră că până la 20% dintre copii au o formă de dermatită atopică. În majoritatea cazurilor, însă, cea mai mare parte a copiilor depășesc această afecțiune încă din adolescență și rar suferă de eczemă la vârsta adultă.
Opinia generală este că eczema este cauzată de interacțiunea dintre factori genetici și de mediu, pacienții diagnosticați cu această boală dezvoltând de obicei și anumite alergii, astm, rinită, conjunctivită, intoleranță la alimente. În esență, dermatita atopică reprezintă incapacitatea pielii de a menține un nivel optim de hidratare, compromițând astfel rolul său de primă linie de apărare împotriva agenților patogeni din mediul înconjurător.
Simptomele dermatitei atopice variază de la o persoană la alta și depind de vârstă, dar, ca regulă, toți pacienții resimt o mâncărime puternică, care duce la scărpinare intensă și provoacă leziuni (răni) pe piele. La copii, zonele afectate sunt de obicei pliurile de la mâini și genunchi, precum și fața și scalpul; cele mai frecvente manifestări sunt înroșirea, veziculele, pielea uscată, solzoasă, îngroșată și crăpată, iar în stadii mai avansate uneori și infecții cutanate cauzate de scărpinare.
Dermatita atopică este considerată o boală cronică care – dacă nu este depășită odată cu vârsta – rămâne pe tot parcursul vieții, trecând prin perioade alternante de remisie și pusee de agravare, declanșate de diverși factori de mediu, infecții, iritanți și alergeni. Persoanele cu dermatită atopică trebuie să fie conștiente de acest lucru și să evite, pe cât posibil, următoarele:
- alergeni din mediu: praf, polen, acarieni, păr de animale
- alergeni alimentari: lapte, ouă, alune
- produse de curățare care usucă pielea
- temperaturi scăzute
- îmbrăcăminte din materiale iritante (lână, poliester, acril)
- infecții
- stres emoțional
Diagnosticul dermatitei atopice este clinic, adică dermatologul sau pediatrul poate pune acest diagnostic pe baza manifestărilor și a istoricului pacientului, fără a fi necesare alte investigații. În cazul copiilor cu eczemă, de obicei se verifică dacă cel puțin unul dintre părinți a fost diagnosticat în copilărie cu aceeași afecțiune. Pe de altă parte, dacă dermatita atopică este descoperită la vârsta adultă, se observă un parcurs diferit al bolii, specific doar adulților. Uneori, dacă se suspectează o legătură cu o intoleranță alimentară sau alte alergii, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a identifica factorii cu cel mai mare potențial de agravare a bolii.
Tratamentul dermatitei atopice în fază acută este condus de medic și poate include creme cu corticosteroizi, antihistaminice, inhibitori de calcineurină – rolul tuturor acestora fiind de a reduce inflamația, a calma mâncărimea și a ajuta la refacerea barierei cutanate. În cazurile în care apar complicații suplimentare din cauza infecțiilor, este necesar un tratament complementar cu antibiotice. Formele severe de eczemă se tratează cu medicamente administrate pe cale orală sau chiar cu terapii biologice cu anticorpi monoclonali.
Pacienții cu dermatită atopică trebuie să respecte o serie de reguli generale de igienă și îngrijire a pielii:
- Trebuie evitată spălarea excesivă a pielii (în special cu apă fierbinte), precum și folosirea produselor de curățare iritante. Săpunurile antibacteriene și gelurile de duș agresive îndepărtează de pe suprafața pielii uleiurile naturale prețioase, care oricum sunt deficitare în dermatita atopică. Se recomandă uleiuri de duș sau creme de curățare care protejează stratul lipidic al pielii.
- După baie, pielea trebuie uscată prin tamponare delicată, nu prin frecare cu prosopul. Este obligatorie aplicarea produselor hidratante, iar aceasta trebuie făcută cât timp pielea este încă umedă.
- Emolienții sunt cel mai important element în tratamentul dermatitei atopice – atât în timpul remisiunii, cât și în fazele acute. Aceștia trebuie aplicați de două ori pe zi și, cel mai important, imediat după fiecare spălare a pielii. Produsele trebuie să fie fără parfum și coloranți, cu conținut scăzut de apă și bogate în ceramide.
- Compresele umede ajută la calmarea pielii atopice în timpul puseelor (faze de inflamație puternică).
- Este recomandat ca hainele și textilele care vin în contact direct cu pielea să fie din bumbac. Lâna și textilele sintetice irită pielea. Detergenții folosiți trebuie să fie blânzi, fără parfum, potriviți pentru pielea foarte sensibilă.
- Temperatura extremă – atât foarte ridicată, cât și foarte scăzută – poate declanșa un puseu de dermatită atopică. În locuințe, temperatura și umiditatea trebuie menținute constante.
- Tratamentele naturale și „leacurile băbești” este recomandat să fie evitate, deoarece în mare parte ele au un potențial puternic de iritare și alergizare a pielii. De asemenea, amestecurile care conțin mentol nu ajută la calmarea mâncărimii, ci doar agravează eczema prin uscarea suplimentară a pielii.
- Stresul și neliniștea cresc frecvența puseelor, motiv pentru care un mod de viață echilibrat este important pentru menținerea dermatitei atopice în remisie.
Dr. Alexandra Bațani,
Dermatolog
Clinica DermaExpert, București
Dermatită atopică, numită și eczemă
Dermatita atopică, cunoscută și sub denumirea de eczemă, este cea mai frecventă afecțiune inflamatorie a pielii la sugari și copii și se manifestă prin eritem (înroșire), piele uscată și crăpată cu mâncărime intensă. Apare cel mai frecvent în copilărie, până la vârsta de 5 ani – se consideră că până la 20% dintre copii au o formă de dermatită atopică. În majoritatea cazurilor, însă, cea mai mare parte a copiilor depășesc această afecțiune încă din adolescență și rar suferă de eczemă la vârsta adultă.
Opinia generală este că eczema este cauzată de interacțiunea dintre factori genetici și de mediu, pacienții diagnosticați cu această boală dezvoltând de obicei și anumite alergii, astm, rinită, conjunctivită, intoleranță la alimente. În esență, dermatita atopică reprezintă incapacitatea pielii de a menține un nivel optim de hidratare, compromițând astfel rolul său de primă linie de apărare împotriva agenților patogeni din mediul înconjurător.
Simptomele dermatitei atopice variază de la o persoană la alta și depind de vârstă, dar, ca regulă, toți pacienții resimt o mâncărime puternică, care duce la scărpinare intensă și provoacă leziuni (răni) pe piele. La copii, zonele afectate sunt de obicei pliurile de la mâini și genunchi, precum și fața și scalpul; cele mai frecvente manifestări sunt înroșirea, veziculele, pielea uscată, solzoasă, îngroșată și crăpată, iar în stadii mai avansate uneori și infecții cutanate cauzate de scărpinare.
Dermatita atopică este considerată o boală cronică care – dacă nu este depășită odată cu vârsta – rămâne pe tot parcursul vieții, trecând prin perioade alternante de remisie și pusee de agravare, declanșate de diverși factori de mediu, infecții, iritanți și alergeni. Persoanele cu dermatită atopică trebuie să fie conștiente de acest lucru și să evite, pe cât posibil, următoarele:
Diagnosticul dermatitei atopice este clinic, adică dermatologul sau pediatrul poate pune acest diagnostic pe baza manifestărilor și a istoricului pacientului, fără a fi necesare alte investigații. În cazul copiilor cu eczemă, de obicei se verifică dacă cel puțin unul dintre părinți a fost diagnosticat în copilărie cu aceeași afecțiune. Pe de altă parte, dacă dermatita atopică este descoperită la vârsta adultă, se observă un parcurs diferit al bolii, specific doar adulților. Uneori, dacă se suspectează o legătură cu o intoleranță alimentară sau alte alergii, pot fi efectuate teste suplimentare pentru a identifica factorii cu cel mai mare potențial de agravare a bolii.
Tratamentul dermatitei atopice în fază acută este condus de medic și poate include creme cu corticosteroizi, antihistaminice, inhibitori de calcineurină – rolul tuturor acestora fiind de a reduce inflamația, a calma mâncărimea și a ajuta la refacerea barierei cutanate. În cazurile în care apar complicații suplimentare din cauza infecțiilor, este necesar un tratament complementar cu antibiotice. Formele severe de eczemă se tratează cu medicamente administrate pe cale orală sau chiar cu terapii biologice cu anticorpi monoclonali.
Pacienții cu dermatită atopică trebuie să respecte o serie de reguli generale de igienă și îngrijire a pielii:
Dr. Alexandra Bațani,
Dermatolog
Clinica DermaExpert, București