Mini produs la fiecare comandă | Consult online personalizat | Transport gratuit pentru comenzi peste 252 lei

Mai adaugă la comandă produse de 169.10 lei lei pentru a beneficia de transport gratuit

Subtotal:
82.9 lei

Căderea părului

Căderea părului

Căderea părului reprezintă unul dintre principalele motive de prezentare la medicul dermatolog și afectează atât femeile cât și bărbații. Impactul psihologic produs de pierderea părului este major, iar în anumite situații poate semnala prezența unei afecțiuni interne, deci afecțiunile părului nu ar trebui ignorate ci investigate adecvat.

 

La nivelul scalpului se găsesc aproximativ 100.000 de foliculi piloși sau rădăcini ale firelor de păr. Foliculii piloși au o activitate ciclică, adică trec prin perioade active în care produc creșterea firelor de păr (faza anagenă), dar și prin perioade de inactivitate (fazele catagenă și telogenă) în care creșterea firului de păr se oprește și se produce căderea acestuia. La nivelul scalpului 80-90% din foliculii piloși se găsesc în faza anagenă și doar 10-20% din foliculi sunt în faza telogenă în același timp. Cu alte cuvinte, firele de păr produse de acești foliculi se reînnoiesc periodic și este normal să pierdem zilnic între 50 și 100 de fire de păr.

Când se pierd mai mult de 100 de fire de păr zilnic, când scalpul prezintă goluri fără păr, scalpul este inflamat, cu scuame și cruste, senzație de mâncărime sau usturime, suspectăm o afecțiune pe care un dermatolog o va investiga prin intermediul unui set de analize de sange, a unei tricoscopii sau în cazuri mai rare printr-o biopsie.

 

Efluvium telogen acut reprezintă o cădere difuză a părului declanșată în general de trecerea organismului printr-un stres fizic sau psihic important. Un astfel de stres cauzează modificări în metabolismul foliculului pilos, declanșând intrarea sa prematură în fază telogenă sau faza de inactivitate. În această afecțiune, mai mult de 20% din foliculii piloși sunt inactivi în același timp. Cel mai frecvent, efluvium telogen este produs de stresul psihic cotidian, însă este obișnuit să vedem această problemă și după o intervenție chirurgicală, după o infecție sistemică, în asociere cu o afecțiune a glandei tiroide, un regim de slăbire drastic, anemie sau carențe de vitamine, după o naștere și în perioada alăptării, în contextul anumitor tratamente medicamentoase. Caderea părului este cel mai evidentă la o distanță de 3-4 luni după apariția evenimentului declanșator și se poate întinde pe o perioadă de cateva luni. Scalpul nu prezintă semne de inflamație și nu apar goluri lipsite de păr. Din fericire, această cadere de păr este una temporară, se oprește de la sine odată ce evenimentul declanșator este înlăturat, iar firele de păr se vor regenera.

 

Alopecia androgenetică este frecvent întalnită în rândul barbaților, dar poate afecta și femeile după menopauză sau în contextul unor afecțiuni hormonale. Frecvent mai este denumită și calviție și se prezintă ca o rărire sau chiar pierdere a părului în zona frunții, a tâmplelor sau în zona vertexului. Cu excepția cazurilor în care apare la o femeie tânără, alopecia androgenetică nu semnalizează o problema de sănătate ci o trasătura genetică. Firele de par sunt sensibile la acțiunea hormonilor și în principal la acțiunea testosteronului, un hormon masculin, regăsit în mici cantități și în organismul femeilor. La nivelul pielii se regăseste o enzimă numită 5-alfa-reductază care are rolul de a transforma testosteronul prezent în sange într-o formă activă, numita DHT (dihidroepiandrosteron). DHT este responsabil pe de-o parte de pierderea parului de la nivelul scalpului și de alta parte de creșterea și îngroșarea părului facial și de la nivelul corpului. Acest tip de alopecie se instalează treptat, în decurs de mai mulți ani. Nu se observă o cădere propriu zisă a părului, ci doar o rarire progresivă; acest lucru se explica prin faptul ca DHT produce subtierea firelor de păr, pana la miniaturizare și oprirea creșterii. Alopecia andogenetică nu are un tratament curativ, dar există tratamente care îi încetinesc evoluția. Tratamentele sunt cu atât mai eficiente când alopecia este la început.

 

Alopecia de tracțiune este o cădere localizată de păr, de obicei de la nivelul tâmplelor sau frunții, cauzată de coafurile ce pun tensiune asupra firului de păr sau de către purtarea extensiilor de par.

 

Alopecia areata sau pelada este o afecțiune autoimună, adică celulele organismului implicate în imunitate, atacă și distrug foliculii piloși. Ca pentru majoritatea afecțiunilor autoimune, cauzele nu sunt în totalitate cunoscute și înțelese, dar este acceptat faptul că un rol major îl joacă stresul psihic. O persoană diagnosticată cu alopecia areata trebuie investigată și pentru alte afecțiuni autoimune, încât asocierea lor este frecventă. În acest tip de alopecie apar goluri rotunde, total lipsite de păr, la nivelul scalpului, sprâncenelor sau bărbii. În  majoritatea cazurilor sunt prezente un numar mic de astfel de goluri, de dimensiunea unor monezi, însă există și cazuri severe care evoluează către pierderea părului de pe întreg scalpul sau chiar întreg corpul.

Alopeciile cicatriciale reprezintă o categorie de afecțiuni ale părului și scalpului produse prin mecanisme autoimune, inflamatorii sau infectioase și care pot produce o cădere ireversibilă a părului. În aceste situații ies în evidență semnele de inflamație, crustele și senzația de mâncărime sau usturime la nivelul scalpului. Sunt afecțiuni ce necesită a fi corect diagnosticate de un medic dermatolog și tratate cât mai rapid pentru a evita pierderea definitivă a foliculilor piloși.

 

Schemele de tratament pentru căderea părului sunt complexe și diferă în funcție de tipul de alopecie. Dacă este identificată și o afecțiune internă ce a declanșat căderea părului, primul pas este tratarea acesteia. Stresul psihic joacă un rol important în multe dintre cazurile de alopecii, iar măsurile de combatere a acestuia sunt foarte importante. Alopeciile de cauză autoimună sau inflamatoare necesită tratament intern și extern sub atenta supraveghere a unui medic dermatolog.

 

Tratamentele folosite pentru a combate căderea și rărirea părului conțin substanțe active ce stimulează circulația locală, scad inflamația, scad activitatea hormonilor la nivelul pielii, induc reparare a țesuturilor, hrănesc și întăresc foliculul pilos. Substanțele active cel mai frecvent regăsite în produsele anti-căderea părului sunt minoxidilul, capsaicina, cafeina, panthenolul, vitaminele din grupul B. Când tratamentele locale nu sunt suficiente, se prescriu tratamente interne medicamentoase sau adjuvante.

 

 

dr. Alexandra Batani

Dr. Alexandra Bațani,

Medic specialist dermatolog
Clinica DermaExpert, București